_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
_______________________________________ Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalţi. Nu existăm decât pentru duşmanii noştri şi pentru câţiva prieteni care nu ne iubesc. Când visează omul nu se îndoieşte niciodată. Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate. Să fii, din lipsă de cuvinte, mai prejos de tine însuţi, să nu găseşti cuvinte pentru ceea ce eşti, potrivite cu ceea ce trăieşti sau înduri, să trăieşti mereu mai prejos de propria-ţi realitate
